Copiii nostri…
Cand vin pe lume, toata lumea se bucura, petrece, râde, cânta si danseaza…
Cand plâng însa, pâna si parintii îi cearta (chiar daca ei nu înteleg nimic înca), se uita urât la ei, ba chiar, unii, îi mai si ating din când în când…
Se spune ca Dumnezeu a creat lumea în 6 zile… eu cred, însa, ca mai lucreaza la ea… ceea ce avem noi este, înca, o lume imperfecta (în acel mod… ezoteric… de a vorbi). In primul an de viata, bebelusii nostri, atât de nevinovati si de puri sunt supusi la niste chinuri inimaginabile unui adult…
Fragilele lor trupuri suporta dureri crunte începând cu primele secunde de viata (umplerea plamânilor cu aer)… apoi o salba de întepaturi (vaccine peste vaccine)… urmeaza debutul durerilor de 3-4 luni, uneori chiar mai mult (colicii)… din când în când palmutele, care mai de care mai „corectoare”… si nu în ultimul dintii…
Daca cineva s-a întrebat vreodata cum o fi… sa-si aduca aminte de durerile de la aparitia maselelor de minte (care le aveti 🙂 ), sau de durerile de stomac, sau de bataile din timpul scolii (ma refer la baieti… cred 🙂 ) si lista poate continua… înmultiti astea adunate cu 100 si va puteti face o idee la ce chinuri sunt supuse fiintele acestea nevinovate si lipsite de orice aparare.
Poate de aceea constienta apare mult mai târziu… (la unii niciodata 🙂 ) Este singurul lor scut împotriva vietii care-i ataca din toate partile… (o viata la care nu i-a întrebat nimeni daca vor sa participe).
Imi e mila si sufar pentru toti copiii lumii !
Buna Daniel ! Felicitari pentru realizarile tale in plan muzical,regizoral dar mai ales felicitari pentru cele doua minuni din viata ta:Darius si Salma !Sa va traiasca si sa va aduca bucurii !Felicitari pentru familia frumoasa care sunteti. In 4 va sta foarte bine!
Ai perfecta dreptate ,in ce-ai spus .Ai surprins foarte sensibil trairile bebelusilor nostrii ! Si eu sunt mama de doi copii: un baietel de 5 ani Andrei si o minune de 9 luni Maria .Sufar pentru ei,le sunt alaturi atunci cand au nevoie ,ii veghez atunci cand sunt bolnavi.E dureros mai ales cand ii vezi cum sufera !Am trecut cu amandoi prin boala,Andrei tocmai s-a vindecat(amandoi au avut pneumonie),dar Maria inca mai sufera.Nu-ti pot exprima in cuvinte suferinta pe care o simt! Cu piticuta n-am stiut ce inseamna colici,a fost putin maraita la iesirea dintilor(la 5 luni, dupa o laringiata i-au iesit 2 dintisori odata),nu a plans la vaccinul de 2,de 4 si 6 luni,in schimb datorita fratiorului mare care aduce de la gradinita si bune si rele suntem tot bolnavioara . Dar pe cat e de bolnavioara ( acum e ca o pisicuta care toarce datorita secretiilor din plamani), are puterea sa rada ,sa chiuie, sa strige sa se bucure atunci cand fratiorul mare se „distreaza „cu ea,dar mai ales are puterea cu un glascior gingas sa strige „MAMA” E atat de inaltator! E frumos sa fii parinte ! Sa fii om bun ca sa-ti inveti copilul cu rabdare, bunatate, cu vorbe dulci si blande sa fie la randul lui un copil bun ! Pacat ca mai sunt oameni care inteleg altfel sa fie parinti!
Copiii vin pe lumea aceasta sa ne faca pe noi fericiti, din pacate insa din momentul in care se nasc invata sa sufere.Acolo in burtica la mamica lor in cele 9 luni de zile au fost aparati de tot ce inseamna rau,dar odata ce-au vazut lumina ,odata cu primul tipat durerile apar…acomodarea cu viata extrauterina,apoi colicile care-i chinuiesc pana la 4 luni ,iar dupa ce scapa de asta apar durerile primilor dintisori, apoi primele cazaturi pana invata sa faca primii pasi…si lantul acesta nu se termina prea curand.
Dureri sunt multe pe lumea asta dar trebuie sa fim puternici,noi ca parinti sa le aratam caci cu rabdare peste orice pot trece…Pentru copiii nostri trebuie sa fim puternici, dar mai ales buni !
O zi buna, linistita cu cei dragi!
Buna dimineata si bine te-am gasit, Daniel!
Of, cata dreptate ai! Daca am putea sa luam durerile copiilor asupra noastra ce bine ar fi……dar, din pacate, suferinta face parte din viata.Ca parinte, nu sunt de acord cu exagerarile in nicio directie; nici cu parintii care nu vor sa li se ia sange copilului din cauza durerii, sau sa li se faca vaccinurile necesare, dar nici cu cei care isi educ odraslele dupa sintagma ” Eu te-am facut, eu te omor.”
Cum ai spus si tu, durerile sunt multe si nu ne ocolesc pe niciunul, dar noi, ca parinti, trebuie sa ne stimulam copiii ca fiecare durere, fiecare lacrima sa fie o ocazie de a evolua.
Iti doresc si doresc tuturor, o saptamana fara pic de suferinta!