Secolul trecut a avut multe generatii… 4… Asta contrar majoritatii studiilor de specialitate, insa foarte motivat aparute si extrem de bine conturate.
Prima generatie: cea nascuta intre 1900 si 1930.
Generatia marilor schimbari. Cea care a rasturnat imperii, s-a luptat pentru identitate individuala si a creat spatiul intelectual propice aparitiei celei mai fertile perioade din literatura. Cea care insa, a esuat lamentabil in cadrul geopolitic.
A doua generatie: nascuta intre 1931 si 1945.
Generatia marilor descoperiri si inventii. Generatia care a dat „un sut in fund” lumii si a propulsat-o intr-o alta era. Cea care s-a luptat sa nu piara printre monstrii comunismului si fantomele trecutului. Cea care insa, nu a putut face mai nimic pentru generatia urmatoare.
Generatia a treia: 1946-1970.
Sau Generatia de „sacrificiu”. Generatia „jumatate flower power, jumatate disco”. Cea care nu e nici cal nici magar. Cea care s-a trezit parasita intr-o lume matura care se ocupa sa se certe, sa se contrazica, sa se omoare in tot felul de razboaie pe te miri unde prin lume. Generatia care inca sufera de pe urma impotentelor generatiilor trecute si care nu-si poate creste copiii normal, bine sau eficace fiindca nu stie.
Si, in final, cea de-a patra generatie: 1971-2000
Generatia schimbarii. Generatia de la care toate celelalte trei generatii asteapta tot ceea ce ei nu au fost in stare sa faca. Generatia care, poate, ne va vindeca pe toti de toate „bolile” inventate, capatate sau imprumutate intr-un secol de ura si inventii, de transformari si foamete, de speranta si deziluzii…