A fost o frumusete de nedescris, iar la final, pentru a-i sustine pe copii si a le arata aprecierea lor au intrat în scena colegii mei de spectacol: Matei Chioariu, Raluca Stoica, Ernest Fazekasz, Georgiana Mototolea, Neli Nicolae, Catalin Petrescu, Adrian Nour, Mihai Bisericanu, Mihai Mos si Diana Nitu. Toti i-au aplaudat pe cei mici pâna li s-au înrosit palmele.
Va multumesc, colegi, tuturor!
Va multumesc tuturor celor care ati dat dovada de sensibilitate si ati acceptat invitatia mea, de a va prezenta în fata publicului alaturi de cei mici. Va multumesc înca o data!
Multumesc, de asemenea, tuturor colaboratorilor mei din cadrul acestui proiect: prim balerinului Iulian Radoi, scenografei Oana Panaite, pianistei Madalina Ene, maestrului de sunet Marius Mitrofan, ing. sunet Dragos Visan, maestrului de lumini Marian Iancu, balerinei Alexandra Gavrilescu, balerinei Irina Strungareanu, asistentului coregraf Raluca Popa, balerinei Corina Aldea, prim balerinei Diana Ferencz, regizorului tehnic Sorin Ciuca, sefului masinist Nicu Caciulatu, coordonatorului logistic-evenimente Ioan Ratiu, administratorului teatrului Constantin Savu, coordonatorului de ateliere Cristina Nichimis, si coordonatorului de evenimente-actorul George Calin. De asemenea, tuturor membrilor echipelor celor enumerati mai sus. Vreau sa multumesc totodata si conducerii Teatrului National de Opereta “Ion Dacian”, directorului artistic Alina Moldovan si directorului general Razvan Ioan Dinca, fara ajutorul carora NU ar fi existat acest eveniment special nici în viata noastra si nici în viata copiilor care au urcat pe scena si pentru care a fost conceput de fapt acest workshop. Va garantez ca soarta si directia multor copii în viata a fost radical schimbata odata cu acest proiect!
http://www.youtube.com/watch?v=PVcw6v7MNvQ
MULTUMESC!
p.s.-Imagini de la eveniment în curând…
Buna seara,
Si noi iti multumim si va multumim tuturor celor implicati in acest proiect !!!!
iti multumesc ca ai reusit sa-i ocupi timpul lui Antonio cu ceva nobil dupa parerea mea, ca l-ai facut sa-i placa si altceva in afara de jocurile pe calculator…..
Am filmat tot spectacolul, imi amortise mana si imi parea rau ca nu puteam sa “topai” si eu asa cum faceau toti din sala (ei..m-am batait putin la “regi si imparati” ca nu mai puteam sta locului..:) ) si primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns acasa a fost sa vizionam caseta.
Toti au fost minunati, ati muncit enorm, l-am admirat pe
Iulian, pe fata de la pian, nu am cuvinte..a fost super !!!
Vreau sa-ti spun ca in timp ce plecam de la TNO Antonio mi-a zis :” mami o sa mai venim ca de aia ne-au dat costumele acasa, sa le tinem la noi si in ianuarie-februarie venim cu ele” .
Am incercat sa-i spun ca nu se stie dar el o tine una si buna ca o sa mai fie ca stie el….ca asa a auzit…ca trebuie sa mai fie.
Poate ca nu au avut cele mai bune voci si cele mai mari talente, dar au fost minunati, au muncit, le-a placut ce au facut si asta conteaza cel mai mult.
BRAVO VOUA !!!!!
PS: v-as lauda pana maine, dar ii mai las si pe altii…
Au fost grozavi prichindeii. Desi i-am urmarit dintr-un loc din care nu se vedea tot si am stat in picioare, a meritat sa vin. Toti copiii si-au dat toata silinta si s-a vazut. Si, chiar daca unii dintre cei micuti nu aveau vocisoarele lucrate, m-am trezit ca lacrimam la doua dintre melodii.
M-am bucurat cand am vazut o parte dintre actori. Am inteles ca a fost o surpriza si pentru cei mici.
Si, desi sunt sigura ca a fost foarte solicitant pentru toata lumea, sper sa mai organizati astfel de evenimente.
Numai bine.
Intr-adevar, au fost grozavi!
Cred ca se vor mai organiza de la anul, poate o data la doua luni… vom vedea…
Felicitări lui Daniel şi întregii echipe de colaboratori. Aţi muncit cu toţii enorm. S-a văzut asta, dar s-a văzut şi bucuria cu care aţi făcut-o. Dincolo de actul artistic pe care l-aţi realizat acolo pe scenă şi care a fost într-adevăr o reuşită, micii artişti au primit şi o frumoasă lecţie de toleranţă a celor mai puţin norocoşi decît ei; au învăţat că indiferent de origine socială, toţi copii merită o şansă. Am văzut lîngă mine, în public chipuri de copii instituţionalizaţi, radiind de fericire că unii dintre ai lor sunt pe scenă, cîntă, dansează şi sunt apreciaţi. Am văzut cu cîtă recunoştinţă şi ataşament îl îmbrăţişau pe Daniel, acei copii lipsiţi de afecţiune, pentru că i-a făcut să trăiască un vis, i-a tratat cu aceeaşi afecţiune pe toţi, le-a deschis o uşă către o lume aproape interzisă lor.
Superbă realizare! Generoasă iniţiativă!
Vreau sa va multumesc macar pe aceasta cale, pentru ca la finele spectacolului nu am mai avut ocazia. Cu siguranta in fiecare copil care a participat la acest proiect s-a schimbat ceva. Pentru Franco ( micul Paris) cele doua saptamani de repetitii finalizate cu spectacolul, au adus in comportament trasaturi noi cu care el nu prea se intelegea, poate si pentru ca nu a fost motivat pana acum, respectiv: responsabilitate, seriozitate, dorinta de a face mai mult, nevoia de a invata fara sa mai fie impins de la spate. Acum cand cortina s-a tras copii sunt tristi; s-a terminat, de ce, mai vrem, nu a fost greu, chiar nu mai mergem la teatru? Vom veni sa va vedem pe dumneavoastra, oamenii mari in acest spectacol, pana cand, cu sperante foarte mari, in primavara poate vor mai urca pe scena si oamenii mici.
Ca si spectator asa cum spune un cunoscut post tv ” Jos palaria”. Cinste celui ce i-a venit aceasta minunata idee, ma inclin in fata celor care au pus in aplicare acest proiect, si inca aplaud toti participantii. Va multumim pentru tot, va multumim, va multumim la infinit.
Va multumesc si eu tuturor celor care ati avut încredere sa va lasati copiii “pe mâna” noastra